Osceola (1804 - 20 ianuarie 1838) a fost un conducător indian seminola din Florida, care a condus o trupă de aproximativ o sută de războinici în timpu
Osceola (1804 – 20 ianuarie 1838) a fost un conducător indian seminola din Florida, care a condus o trupă de aproximativ o sută de războinici în timpul luptelor de rezistență pe care popoarele sale le-au purtat împotriva Statelor Unite care încercau să le ia teritoriile. A avut o mare influență asupra lui Micanopy, liderul tribului seminola.
Osceola s-a născut în 1804 pe malurile râului Teppapoosa din zona tribului Creeks (făcea parte din cele Cinci triburi civilizate, ei-înșiși numindu-se Muscogee) din Talahassee, Alabama.
Mama sa, Polly Coppinger, a fost fiica lui Ann McQueen, o metisă indiană Muskogee. Multe surse indică faptul că tatăl lui Osceola era comerciantul englez, William Powell, dar altele vorbesc despre un indian creek care a murit după nașterea lui Osceola și William Powell s-ar fi căsătorit atunci cu mama lui Osceola. Cu toate acestea, copilul a fost numit mult timp Billy Powell. O altă sursă indică faptul că bunicul tatălui său era scoțian.
Dar Osceola a pretins el-însuși că este un Muskogee pur. S-a efectuat un test ADN pe ceea ce părea a fi părul lui Osceola și a arătat că el era totuși un muskogee.
Bunicul lui Osceola, James Mc Queen, a fost primul om alb care a făcut comerț cu indienii din Creek din Alabama în 1714, unde a rămas mai mult de 80 de ani ca comerciant.
În 1814, Osceola și mama sa s-au mutat în Florida cu alți membri ai tribului Creeks. La vârsta adultă, a primit numele de Osceola care este forma anglicizată a cuvântului creek Vsseyvholv (assiyahola), o combinație din vsse, băutura ritualică ( „băutura neagră“) și Yvholv, ceea ce înseamnă „cântăreț“ sau „ cel care țipă”.
În 1832, unii șefi ai tribului seminola au semnat Tratatul de la Payne’s Landing, în care au fost de acord să renunțe la toate pretențiile teritoriale din Florida în schimbul unei rezervații situată în centru peninsulei Florida și a unor compensații materiale furnizate de guvernul american timp de 20 de ani. Li s-au mai promis terenuri la vest de râul Mississippi.
Cinci lideri importanți, inclusiv Micanopia din tribul seminoilor Alachua, nu au semnat însă acest tratat. În semn de răzbunare, agentul detașat cu situația indienilor, Wiley Thompson, a declarat că acești lideri vor fi destituiți de la conducera tribului lor. Pe măsură ce relațiile cu triburile seminolele rămase s-au deteriorat, Thompson a interzis vânzarea de arme.
Osceola, un tânăr războinic care albii începuseră să-l remarce, a fost indignat în special de această interzicere, considerând că asta făcea din indienii seminola niște sclavi. El a spus: „Omul alb nu mă va face un om negru. Dar voi face ca omul alb să fie roșu ca sângele, și să-l înnegrească sub soare și ploaie, iar corbii vor mânca carnea lui”. În ciuda unor astfel de pretenții, Thompson îl considera pe Osceola prieten și chiar i-a făcut cadou o carabină.
Mai târziu, însă, Thompson l-a închis la Fort King pentru o noapte. Pentru a obține eliberarea, Osceola a fost de acord să semneze tratatul și să fie respectat de către războinicii săi. Numai că la 28 decembrie 1835, Osceola și oamenii săi l-au ucis pe Wiley Thompson și alți șase bărbați într-o ambuscadă la ieșirea din Fort King.
La 21 octombrie 1837, la ordinul generalului Thomas Sidney Jesup, Osceola și 81 dintre urmașii săi au fost capturați de generalul Joseph Hernández în timpul unei întâlniri care a avut loc la Fort Payton, unde se duseseră pentru negocieri false și au fost închiși în St. Augustine, Florida.
Metoda folosită pentru această captură a provocat reacții puternice chiar și printre albi: când a ajuns la avanposturi cu un steag alb pentru a negocia, a primit o lovitură violentă la cap și a fost închis într-o temniță.
Inițial, a fost închis la Fort Marion înainte de a fi transferat la Fort Moultrie pe insula Sullivans, în afara orașului Charleston, din Carolina de Sud. Capturarea lui Osceola prin înșelăciune a provocat o adevărată tulburare națională. Legea generală a lui Jesup și administrația generală au fost condamnate de mai mulți lideri ai Congresului și de presa internațională. Este considerată „una dintre cele mai rușinoase acte din istoria militară americană”.
În acel decembrie, Osceola și alți prizonieri seminola au fost mutați la Fort Moultrie, Charleston, Carolina de Sud, unde au fost vizitați de diverși locuitori. Portretiștii George Catlin, W. M. Laning și Robert John Curtis, sunt cei trei artiști cunoscuți că au pictat scene din viața lui Osceola, în ciuda bolii sale grave. În închisoare, pictorul George Catlin, specializat în reprezentare indienilor Americii, l-a determinat pe Osceola să-i pozeze pentru un portret, al cărui original a inspirat multe alte picturi, gravuri și chiar reprezentări pe trabucuri.
Osceola și Curtis au dezvoltat o prietenie strânsă, vorbind îndelung în timpul sesiunilor de pictură; Curtis a pictat două portrete în ulei cu Osceola, dintre care unul a rămas în Muzeul Charleston.
Osceola, care sufera de malarie cronică din 1836 și acum se confrunta cu amigdalită acută, a dezvoltat un abces care i-a fost fatal. A murit la 30 ianuarie 1838, la trei luni de la capturarea sa. A fost înmormântat cu onoruri militare la Fort Moultrie.
COMMENTS