Decebal

Din nefericire, despre neamul, originea şi familia lui Decebal ştim astăzi foarte puţine amănunte. Merită menţionat că numele de Decebal a supravieţuit în mod bizar în Spania până în secolul trecut, adus de cohortele de daci mercenari, angajaţi de Roma după retragerea aureliană.

Regele Decebal s-a născut între anii 55-60 dHr, ca fiu al regelui Scorilo. Talentul său militar îl ridică în scurt timp în fruntea armatei, iar când unchiul său Duras ajunge prea bătrân îi ia locul bine meritat în fruntea poporului geto-dac în anul 87 dHr, cu ocazia ofensivei române conduse de împăratul Domitian.

La începutul secolului 3, la aproape 150 de ani de la afirmarea lui Decebal istoricul român Dio Cassius îi făcea următorul portret elogios: ”Era foarte priceput în ale războiului şi iscusit la fapta, ştiind să aleagă prilejul pentru al ataca pe duşman şi a se retrage la timp. Abil în a întinde curse, era viteaz în luptă, ştiind a se folosi cu dibăcie de o victorie şi a scăpa cu bine dintr-o înfrângere, pentru care lucruri el a fost mult timp un potrivnic de temut al romanilor.”

Odată ajuns rege Decebal întăreşte armata şi statul dac, stabilind legături cu popoarele vecine. Dacia era din nou mare şi unită, cu frontiere cuprinse între Dunăre, Panonia, Nistru şi Carpaţii Păduroşi.

Statuia regelui Decebal din Deva. Copyright Segra Media București.

În primele confruntări cu legiunile lui Domitian dacii obţin o victorie zdrobitoare. Lui Oppius Sabinus I s-a retezat capul, înpărtăşind aceeaşi soartă cu guvernatorul Moesiei. Capetele celor doi au fost duse în Dacia drept trofee de război. Alarmat de situaţie, Domitian vine personal la Dunăre. El face greşeala de a-l trimite contra noului rege dac pe generalul Cornelius Fuscus care, conform spuselor lui Tacit, era un conducător lipsit deprudentă, temperamental şi avid de glorie. Decebal evită o confruntare cu Fuscus, trimiţând în acest sens mai multe oferte de pace, refuzate însă de Domitian. Masacrul legiunilor lui Fuscus avea să se petreacă undeva pe valea Oltului din Carpaţi. Acolo, Decebal întinsese o cursă în care a pierit o întreaga legiune (v Alaudale), al cărei steag a ajuns trofeu în mâinile dacilor. Însuşi comandantul Fuscus cade în luptă, această înfrângere a Romei fiind comparată cu înfrângerera din pădurea Teutoburg de pe timpul împăratului Augustus.

La un an de la această victorie, în anul 88, o armata română condusă de Tettius Iulianus atacă din nou pătrunzând în Dacia prin Banat. Decebal aşteaptă în defileul de la Tapae.

Confruntarea se încheie cu înfrângerea lui Decebal. Deşi învins de români, datorită dificultăţilor întâmpinate de legiunile romane în Panonia în lupta cu quazii şi marcomanii, care-l sprijiniseră pe regele dac, Decebal încheie o pace avantajoasă cu împăratul Domitian în anul 89.

Sarmizegetusa Regia. Copyright Segra media București.

Decebal primeşte diadema de rege clientelar, Domitian premiază soldaţii români, este aclamat ca învingător şi totuşi ani de zile această pace este privită la Roma ca una ruşinoasă romanii find obligaţi să trimită regelui dac meşteri făurari, instructori militari şi maşini de război.

În aceşti ani de pace Decebal morganizează apărarea împotriva românilor, iniţiază un vast program de construcţii civile şi militare, îndeosebi în regiunea munţilor Orăştiei, încercand să stabilească relaţii cu popoare şi state inamice Romei.

Pe plan economic canalizează negoţul spre deosebire de perioada Burebista, pe direcţia Dacia-Imperiul Roman, agricultura se menţine la cote superioare cu aceleaşi maxime la cereale, ovine şi produse apicole

Pe plan religios construieşte noi şi magnifice sanctuare în incinta sacră a Capitalei, cea ce demonstreză rolul de liant pe care îl avea religia în societatea dacică şi importanţa pe care i-o acordau atat regele cat şi viceregele-preot Vezina.

Sarmizegetusa Regia. Copyright Segra media București.

Soarta lui Domitian face ca acesta să fie asasinat de către un libert. A doua zi în mare grabă, conspiratorii şi generalii români îl aleg împărat pe Marcus Concceius Nerva, cel care l-a adoptat drept fiu şi succesor al său pe Marcus Ulpius Traianus. Ajuns în cele din urmă împărat datorită calităţilor sale militare de excepţie, Traian moşteneşte o Roma sărăcită de cheltuielile fără măsură ale lui Domitian

Din acest moment Decebal primeşte din partea Romei un adversar de valoarea sa. Confruntarea dintre cei doi poate fi comparată fără axagerare patriotică cu cele dintre Hanibal şi Scipio, Alexandru Macedon şi Darius, din toate punctele de vedere, chiar şi al numărului combatanţilor.

Conştient de dârzenia şi forţa dacilor, Traian nu a precupeţit nici un efort. A riscat vistieria Imperiului, cheltuind absolut totul pentru înzestrarea şi pregătirea legiunilor.

După trei ani de pregătiri, la 25 martie 101 Traian pleacă din Roma pentru a intra în Dacia în fruntea a 13-14 legiuni şi trupe auxiliare, în total 150000 de soldaţi. În timpul înaintării, Dio Cassius menţionează episodul în care burii germanici cu aliaţii lor îi înmanează lui Traian (deşi nu se menţionează se consideră că din partea lui Decebal) o ciupercă uriaşă pe care era scris un mesaj prin care românii sunt sfătuiţi să facă cale întoarsă.

La Tapae se dă o nouă bătălie, una sângeroasă pentru ambele tabere. Este înregistrat faptul că însuşi împăratul îşi sfâşie roba ca să ofere medicilor bandaje. Învingător Traian este aclamat ca imperator şi se stabileşte peste iarna în depresiunea Haţegului. Pentru a scoate din funcţiune nucleul de aici, Decebal atacă garnizoanele de la sudul Dunării, ceea ce îl face pe Traian să mute jumătate din armată sa dincolo de fluviu însă gheaţa este subţire faţă de alte ierni şi mulţi daci, sarmati şi roxolani se îneacă planul fiind compromis.

Primăvara aduce startul unei noi campanii române în care Maximus o ia prizonieră pe sora lui Decebal odată cu ocuparea cetăţii Costeşti (în care sunt găsite stindardele armatei lui Domitian). De asemenea Lusius Quietus pătrunde prin Turnu Roşu ori paşul Vulcan, iar Marius Laberius Maximus prin paşul Bran, ceea ce îl va face pe Decebal să meargă personal la Traian, care aflat la poalele capitalei dacice acceptă pacea.

Condiţiile păcii sunt umilitoare pentru Decebal: obligat să distrugă fortificaţiile, să restituie tehnica militară, personalul calificat, să predea dezertorii, să cedeze o serie de teritorii şi să renunţe la orice independenţă în politică externa.

Odată semnată pacea cei doi lideri işi reiau pregătirile de război fiind conştienţi că urmează înfruntarea finală

Din ordinul lui Traian, Apolodor din Damasc, cel mai vestit inginer al epocii, înaltă la Drobeta un pod peste Dunăre între anii103-105

De menţionat că armata română îşi modifică armurile legionarilor pentru a face faţă armei devastatoare a adversarilor: falxul dacic.

După alţi trei ani de pregătiri minuţioase, Traian pleacă din Roma în fruntea legiunii 1 Minerva.

Statuia regelui Decebal din Deva. Copyright Segra Media București.

Decebal, parăsit de unele căpetenii geto-dace, încearcă cu disperare orice soluţie de al opri pe Traian în marşul său spre Dacia. Tentativa de asasinat împotriva lui Traian este foarte aproape de reuşită, în final este luat ostatic generalul Longinus, care însă se sinucide.

Românii intră în Dacia prin trei cai: Tapae, pasul Vulcan şi pasul Oituz. După numeroase lupte în munţi, armata română trece de trupele de gherilă ale dacilor, reuşeşte să penetreze complexul de cetăţi şi ajung la poalele capitalei Sarmizegetusa. Deşi rezistă eroic în interiorul cetăţii, dacii nu pot rezista fară apă în urma unei trădări prin care românii opresc alimentarea cu apă a cetăţii. Decebal, împreună cu câteva capeteniise retrag spre nord-est pentru o regrupare. O decurie condusă de Claudius Tiberius Maximus porneşte în urmărirea regelui. Totul s-a sfarşit însă în urma unei noi trădări. Se pare că acelaşi Bicilis (numele său a rămas unul de ocara în limba noastră, de aici moştenim termenul edificator de bicisnic-om de nimic, trădător, lichea), nobilul dac care a dezvăluit românilor mai apoi locul unde erau ascunse fabuloasele comori ale dacilor, le-ar fi spus acestora şi de direcţia şi de traseul pe care se retrageă regele său.

Un semizeu nu poate fi prins, înrobit sau umilit. Aşa au sfarşit-o Iugurtha regele Numidiei învins de Marius, frumoasa regină Zenobya a Palmyrei, prinsă de Aurelian sau Vercingetorix al galilor, capturat de Cezar după căderea Alesiei.

Înainte ca legionarii să arunce plasele şi frânghiile asupra sa, Decebal îşi scoate de la briu sica şi îşi retează carotida dintr-o singură mişcare.

Capul şi mana dreapta sunt retezate de sabia lui Claudius Tiberius Maximus şi vor fi duse şi expuse în cartierul militar al lui Traian la Ranisstorum. Scopul era unul eminamente psihologic, românii sperând ca populaţia supravieţuitoare să fie demoralizată de sumbra privelişte. Pentru ai linişti pe plebeii Romei care de 20 de ani se temuseră de un asemenea duşman redutabil, capul şi mana regelui sunt conservate într-un butoi cu miere şi trimise la Roma. O inscripţie descoperită la Ostia relatează că relicvele au fost arătate mulţimii după care, în urletele de bucurie ale acesteia, au fost aruncate pe scările Gemonei în râul Tibru. Era locul unde se expuneau după executare cadavrele creştinilor şi opozanţilor imperiului.

Astăzi, atat creştinismul cat şi marea majoritate a religiilor condamnă sinuciderea, privita ca un păcat greu şi o greşeală de neiertat. Dacii, practicanţi ai unei religii uraniene, solare, aveau alt set de valori moral-religioase. Pentru daci, libertatea a fost singura religie, fie aici pe Pămant fie pe lumea cealaltă

Urmările războiului au avut un impact major asupra lumii antice, mai ales economic.

O mare parte a teritoriului dac (Transilvania, Banatul, Oltenia) a devenit provincia română Dacia Felix în vara anului 106.

Traian organizează la Roma o mare şi costisitoare festivitate care a durat 17 saptamâni (123 de zile), peste 10000 de gladiatori şi 5000 de animale exotice înfruntânduse în arenă. Aceste cheltuieli enorme nu au putut fi realizate decat cu aurul dacilor.

Fapt unic în istoria imperiului Traian hotăraşte suprimarea tuturor impozitelor şi mai mult decât puteau visa cetăţenii Romei fiecare cap de familie primeşte 650 de dinari spre a se simţi părtaş la marea victorie.

Statuia regelui Decebal din Deva. Copyright Segra Media București.

Criton în lucrarea sa “Getica”, fiind martor direct al celor petrecute precum şi alţi autori pertinenţi de prestigiu european estimează ca 165000 kg. de aur şi 330000 kg. de argint au ajuns la Roma.

Afluxul de metal nobil survenit în 106, a fost atat de important încat s-a produs o scădere vertiginoasă a cursului aurului. Introdus masiv pe piaţă, aurul Daciei, a micşorat cu o zecime preţul lui în tot imperiul, unii autori fiind de părere că scăderea cursului a fost chiar mai sensibilă.

Cele mai reuşite poveştii ale acestor războaie daco-romane sunt basoreliefurile de pe Columna lui Traian construită la Roma de acelaşi Apolodor din Damasc (113) precum şi monumentul triumfal de la Adamclisi din Dobrogea.

Construite bineinteles cu aurul dacilor.

istoric Marius Luchis