În Japonia sfârşitului epocii Heian, oamenii din regiunea Kyoto au dezvoltat tehnici de luptă excepţionale. Aceşti luptători făceau parte integrantă d
În Japonia sfârşitului epocii Heian, oamenii din regiunea Kyoto au dezvoltat tehnici de luptă excepţionale. Aceşti luptători făceau parte integrantă din tradiţiile ancestrale ale ţării soarelui răsare. Aureolaţi de mister, ninja au întreţinut legenda transmiţând în cel mai mare secret tehnicile lor de luptă.
Autor うぃき野郎, sursă Wikipedia.
Ninja apar pentru prima oară la sfârşitul perioadei Heian, în sec. XII. Aceşti oameni formau o clasă de luptători comparabilă cu cea a samurailor. În această epocă, satele s-au remarcat printr-o abilitate ieşită din comun. Dar originile sunt incerte. Probabil că aceste populaţii erau originare din China. Unii istorici cred că ninja descendeau direct din ultimul urmaş al dinastiei Qin, detronat în 206 î.e.n. Vânate de China, aceste populaţii s-ar fi instalat la sud de Kyoto. Acolo, în izolarea munţilor Iga, ele au fondat clanul Huttori în sânul căruia s-au transmis secretele artei ninja din generaţie în generaţie.
Arta de a fi ninja
De la vârsta de 5 sau 6 ani, copiii erau supuşi la un antrenament fizic şi psihologic. Tânărul ninja învăţa să-şi stăpânească corpul. Trebuia să ştie să suporte, trebuia să ştie să înnoate, să fie agil şi rapid. Să suporte durerea, lipsa somnului, a foamei şi a temperaturile extreme. Arta de a simula era o specialitate ninja. El trebuia să se deghizeze în diferite feluri şi să intre la orice duşman. Noaptea, îmbrăcau haine negre care este de altfel semnul lor distinctiv. {i utilizau arme eficace: o sabie şi shuko (gheare de oţel), shuriken (stele în 4, 6, 8 şi 10 colţuri), otravă etc.
Pentru a escalada zidurile sau pantele, utilizau shinobi kumade, o unealtă făcută din coardă de bambus, dotată cu un cârlig puternic. În fine, pentru a acoperi fuga, ninja utiliza makibisi, cuie cu mai multe puncte care traversau sandalele urmăriţilor.
După ce îşi îndeplineau iniţierea, ninja trebuiau să se supună unei ierarhii stricte de trei grade:
. jonin, compus din elementele cele mai experimentate, era însărcinat de a elabora planurile de acţiune
. chunin pregătea intervenţiile
. genin, era executantul
Sursă https://www.flickr.com/photos/gobiwako/6311369538/, autor go.biwako, Wikipedia.
Luptători sau bandiţi?
Mulţi s-au întrebat. Ninja au fost folosiţi mai întâi de daimyo, seniorii, ca spioni şi asasini. În timpul primei ere Sengoku (1467-1568), Japonia s-a divizat în clanuri rivale şi seniorii s-au luptat fără milă. În aceste încleştări feudale, ninja au fost arme extrem de eficace.
Aparenţa lor modestă se deosebea clar de cea a samurailor. Contrar acestora din urmă, ninja au fost utilizaţi mai mult ca spioni şi nu ca războinici. Ei au fost agenţii secreţi din Evul Mediu japonez. Începând cu sfârşitul sec. XVI, luptătorii feudali au dispărut. Ordinea a fost restabilită şi nimeni nu mai avea nevoie de ninja.
Urmarea? Ei au devenit asasini. Erau atât de redutabili încât în 1581, regiunea Iga a trebuit să fie cucerită de armată. A fost nevoie de 46.000 de soldaţi pentru a le veni de hac la aproximativ 4000 de ninja.
Iga, leagănul primilor ninja, adăposteşte astăzi un muzeu închinat lor. El a fost făcut de Hiroo Onoda, locotenent secund în armata imperială în timpul celui de-al doilea război mondial, unul dintre urmaşii lor direcţi. Trimis în misiune secretă pe insula Lupang în Filipine în decembrie 1944, el a rămas acolo, la ordine, până în 1974! Un om capabil de a supravieţui în condiţii extreme, dar mai presus de orice, un om de onoare, un adevărat ninja.
COMMENTS