Femeile în Roma antică

Obiceiul roman a dat inițial același statut femeilor cu cel al copiilor: erau supuși capului familiei (pater familias în limba latină, uneori într-un singur cuvânt paterfamilias), fie că era tată sau soț, în același mod și unui copil. Ele trebuiau să fie soție și mamă. Acest cadru era de fapt religios. A părăsi acest cadru, ca să comită adulter, de pildă, era ca și cum s-ar fi răzvrătit împotriva zeilor din casă.

Faimosul mozaic intitulat „bikini girls” găsit de arheologi în timpul unor excavari în apropiere de PiazzaArmerina din Sicilia într-o veche vilă romană.Autor foto M. Disdero, sursă Wikipedia.

Odată văduvată sau divorțată, femeia se întorcea la casa tatălui, întotdeauna pentru a onora zeii casei. În cazul în care femeia alegea să rămână singură, nu mai depindea de zeii casei și, prin urmare, putea să facă aceleași lucruri ca un om liber.

La femeile romane cele mai bogate, căsătoria era în general aranjată din motive sociale și economice. Fetele se căsătoreau foarte tinere, între 12 și 14 ani. Soțul, care trebuia să aibă grijă de soția sa, era, în general, puțin mai în vârstă și cu o condiție socială egală sau superioară celei a soției. La nunta lor, nu schimbau drăgălășenii. În public, romanii încercau să întruchipeze frumusețea și demnitatea. Monogamia era o regulă.

Unele fete erau destinate să devină virgine vestale (virgo vestalis), un atribut creat de al 27-lea rege al monarhiei romane, Numa Pompilius, sau Romulus, mai cunoscut. Ele erau alese pentru acest rol de la vârsta de 2 ani și nu trebuiau să aibă defecte fizice și să fie neemancipate de către tatăl lor. De asemenea, trebuiau să se fi născut din părinți liberi și să nu exercite profesii dezonorante (negotia sordida).

Conform unei tradiții pe care romanii o considerau ca provenind din timpul răpirii Sabinelor (când prima generație de bărbați din Roma, după cum scrie Plutarh și Tit Liviu, își procurau femeile răpindu-le de la vecini lor, sabinii) patricienii erau scutiți de toate lucrările domestice sau agricole, cu excepția lânii de tors și a creșterii copiilor.