Situl olmec de la La Venta, Mexic

La Venta este un sit olmec situat într-o câmpie aluvionară pe o insulă antică, cu vedere spre cursul vechi al râului Palma, în statul mexican Tabasco, la aproximativ cincisprezece kilometri de Golful Mexic.

Cap colosal de olmec descoperit la La Venta. Acum, se găsește în Villahermosa și are 2½ m înălțime. Este oficial cunoscut sub numele de Monumentul 1. Sursă foto Wikipedia, autor Glysiak.

Ca toate celelalte situri ale acestei civilizații, numele său olmec nu ne este cunoscut. Datează din epoca pre-clasică tradițională sau Epoca I, potrivit lui Duverger. Datarea cu carbon 14  în timpul săpăturilor din 1955 a dat naștere la o distanță cuprinsă între 1000 și 600 î.e.n. Reziduurile de cărbune de pe Marea Piramidă au furnizat o dată cuprinsă între anii 394 – 36 î.e.n. Situl de la La Venta a fost probabil abandonat la scurt timp după anul 400 î.e.n.

În 1925, arheologul danez Dane Frans Blom de la Universitatea Tulane și etnograful Olivier Lafarge, care explorau sud-estul Mexicului, au ajuns pe o insulă înconjurată de mlaștină. Aici au descoperit mai multe monumente, printre altele al doilea cap colosal cunoscut. Deoarece existența civilizației olmece nu era încă cunoscută, ei l-au atribuit civilizației maya.

Olmecologia s-a dezvoltat abia în anii 1930. Antropologul și arheologul american Matthew Stirling a început excavarea sitului și a descoperit multe alte monumente. Excavațiile complexului A de către Universitatea din Berkeley în 1955 au confirmat vechea istorie a siteului.

Din păcate, în regiune există și depozite de petrol. Compania petrolieră mexicană PEMEX este responsabilă de numeroase daune aduse sitului arheologic.

La Abuelita, sursă foto de Hajor, Wikipedia.

Poetul mexican Carlos Pellicer Camara a salvat cele mai frumoase sculpturi prin crearea unui parc arheologic la Villahermosa, un oraș în sudul Mexicului, unde au fost transportate. Datorită eforturilor Institutului Național de Antropologie și Istorie (INAH), statul Tabasco a cumpărat în sfârșit o sută de hectare ale sitului în 1986 și le-a transformat-o într-o zonă arheologică protejată. Monumentele originale au fost înlocuite cu mulaje. Ultimele săpături datează din 1984.

Situl olmec de la La Venta este presărat cu movile, care formează ansamble numite „complexe“, desemnate prin literele A până la I. Ele formează un ansamblu ceremonial împreună cu alte movile, sculpturi și ofrande ascunse care sunt însă parte integrantă din acesta. Fără săpături, este imposibil să știm dacă clădirile ocupau cîndva vârfurile tumulilor. Una dintre ipoteze este că tumulii erau scena ceremoniilor care puteau fi observate de jos. Cele mai multe movile din partea de nord au fost distruse în timpul exploatării câmpului petrolier. Două grupuri de sculpturi, inclusiv patru capete colosale, este tot ce a mai rămas…

Cele mai importante ansambluri sunt complexele A, B, C și “acropola Stirling”. Complexul C, format din cinci tumuli, este cunoscut sub numele de „Marea Piramidă”. Are treizeci de metri înălțime și conține aproape 100.000 de metri cubi de pământ. O terasă de pământ acoperă partea de jos vestică, estică și sudică. Se credea că era dreptunghiulară până când nu s-a degajat vegetația care o acoperea. Este, de fapt, un con fără terasă, săpat de brazde.

La poalele piramidei, pe partea de sud, se găseau șase pietre funerare. Una dintre ele, Stela 5, reprezintă trei personaje observate de un al patrulea aflat deasupra lor. Nu departe se găseau două monumente („altarele” 4 și 5), care sunt în general considerate tronuri destinate pentru suveran. Fiecare reprezintă o ființă umană aflată într-o nișă. Una dintre ele ține un copil. La sud de piramidă, o esplanadă mare ar fi permis câtorva mii de oameni să participe la ceremonii. În partea dreaptă se află o terasă mare numită „Acropolis Stirling”.

Complexul A, situat la nord de Marea Piramidă, este cea mai curioasă parte a sitului. Se compune din două curți înconjurate de tumuli. Locul se distinge prin utilizarea masivă a luturilor și nisipurilor de diferite culori pentru a construi fundațiile. Elementele vizibile de pe suprafață corespund elementelor subterane: mormintele și ofrandele masive formează un întreg complex. La suprafață se găseau două dintre cele mai renumite monumente ale artei olmece. „Ambasadorul” reprezintă un personaj care ține un fel de drapel. Este însoțită de patru glifuri care se numără printre cele mai vechi din Mesoamerica. Unul dintre aceste glife reprezintă o urmă de picior, ceea ce însemna „plimbare”  la azteci. Celălalt se numește La Abuelita („bunica”) și reprezintă o ființă umană care ține un castron.

Complexul A, autor Alfonsobouchot. Sursă foto Wikipedia.

Complexul A conținea cinci morminte, însoțite de ofrande. Cele mai notabile sunt mormintele A și B. Pereții și acoperișul mormântului A au fost realizați din coloane de bazalt.

Se crede că el conținea două corpuri. Din păcate, solul acid nu este favorabil pentru conservarea rămășițelor umane. Așa cum este prezentat în mod deschis în parcul arheologic, acest set nu oferă nicio idee despre semnificația sa în complexul subteran al complexului A.

Mormântul B, situat la o mică distanță față de cel anterior, era constituit dintr-un sarcofag magnific de gresie decorat cu o reprezentare jaguar. Celelalte elemente subterane sunt „ascunse” care se numesc „oferte”, „trotuare” sau „mozaicuri” atunci când aceste pavaje formează un motiv. S-au găsit cinci „ofrande masive” : gropi mari săpate în solurile existente. Cea mai faimoasă este ofranda masivă. În partea de jos a gropii se găsesc douăzeci și opt de straturi de blocuri de serpentine, un material semiprețios, cântărind mai mult de 1.000 de tone.