Sacsayhuamán, fortăreața zeilor

La  Sacsayhuamán (în limba quechua) se găsește o cetate inca misterioasă și care parcă sfidează timpul, situată la doi kilometri de orașul Cuzco din Peru, despre care unii consideră că ar fi fost construită de către zei. Construită inițial pentru scopuri defensive, cetatea se află la 3.700 de metri deasupra nivelului mării. Are forma unui cap de pumă, animal sacru în tradiția inca.

Această fortăreață imensă a fost ridicată la mijlocul secolului XV la inițiativa împăratului inca Pachacutec (fiul lui Viracocha Inca), după planurile arhitectului său Huallpa Rimachi, pentru a proteja faimosul oraș Cuzco, aflat la mijlocul Anzilor cordilieri, capitala imperiului Inca.

Lucrarea a fost continuată sub domnia lui Tupac Yupanqui, ajuns pe tron la vârsta de 15 ani, un general străluicitor care a permis ca prin cuceririle sale, imperiul inca să ajungă la apogeu. Finalizarea fortăteței s-a făcut, probail,  sub domnia împăratului inca Huayna Capac (a murit de o boală misterioasă, variolă, adusă de conquistadorii spanioli). Se estimează că mai mult de 20.000 de bărbați au lucrat timp de 50 de ani pentru a o construi.

Autor foto Diego Delso, sursă Wikipedia.

Fortăreața de la Sacsayhuamán se compune din trei rampe paralele, de 600 m lungime, dispuse în zig-zag, care constau din blocuri monolitice (cel mai mare cu o înălțime de 9 m, lățimea de 5 m și grosimea de 4 m, având o greutate de aproximativ 350 de tone) asamblate perfect și încastrate unul în celălalt. Tehnicile folosite pentru a transporta aceste mase de piatră rămân încă un mister profund, de unde și presupunerea că s-ar fi folosit tehnice nepământene. Incintele, care au o lungime de aproximativ 360 m, sunt conectate prin scări și uși trapezoidale.

În 1533, cronicarul spaniol Sancho Pedro de la Hoz a scris despre uimitoarea fortăreață inca din Anzi:

„În toată țara, nu veți găsi astfel de ziduri magnifice. Sunt făcute din pietre atât de mari încât nimeni nu poate crede că au fost aduse acolo de ființe umane … Nici apeductul din Segovia, nici orice altă construcție realizată de Hercule sau de romani nu poate fi comparată cu aceasta. ”

Cetatea este prevăzută cu trei turnuri, ale căror fundații rămân:

Turnul rotund din Muyomarca l-a adăpostit pe Inca și curtea în timpul perioadelor de meditație și post.

Cel din Paucamarca avea o funcție religioasă și era dedicat cultului Soarelui. Baza sa pe pământ constă dintr-un cerc de pietre cu diametrul de zece metri și o structură în formă de stea a cărei semnificație nu este clară. Conform legendei, a fost conectat la Templul Soarelui printr-o rețea de galerii subterane.

Turnul din Sullamarca era rezervat garnizoanelor și a găzduit depozite de hrană, arme și îmbrăcăminte.

Sub zidurile cetății impresionante de la Sacsayhuaman s-a jucat unul din ultimele episoade ale cuceririi Peru. În 1536, în timpul revoltei regelui Manco Capac al II-lea, spaniolii care dețineau centrul orașului Cuzco au fost atacați din toate părțile de mii de soldați inca. Dar europenii au reușit să-și păstreze pozițiile și au încercat să slăbească strânsoarea exerciată de incași prin declanșarea unui contra-atac împotriva cetății de la Sacsayhuaman, care s-a încheiat cu un eșec: Juan Pizarro, cel mai mic dintre cei patru frați, a fost rănit mortal.

Lupta a dat naștere episodului eroic al căpitanului inca Cahuide: în timp ce spaniolii au atacat turnul în care se baricadase cu mai mulți războinici, eroul inca a prefera să sară în gol și să se prăbușească la poalele cetății, mai degrabă decât să se predea.

Bătălia de la Sacsayhuaman a fost relatată de către un martor ocular al luptei, Pedro Pizarro (văr al celor patru frați), în cronica sa Relacion del descubrimiento y Conquista del Peru, scrisă în 1571.

Conform arheologiei clasice, cultura Killke a construit cea mai veche parte a sitului, cu aproape o mie de ani în urmă. Totuși, incașii credeau că situl a fost construit de un popor vechi de rasă necunoscută, condus de un zeu puternic coborât din ceruri.