Regele vizigot Liuva al II-lea

Liuva al II-lea (583-603) a fost regele Hispaniei și Septimaniei (sau provincia Narbonna) de la 601 la 603.

Monedă bătută în Merida în timpul domniei sale. Numismática Pliego. Sursă foto Wikipedia.

Liuva era fiul lui Recared, primului rege catolic vizigot și al concubinei lui Baddo (pe care Recared a luat-o de soție după nașterea lui Liuva). Episcopul Isidor din Sevilia spune despre Baddo: ignobile quidam matre progenitur, adică „ignobile” folosit în sensul că Baddo nu era de rasă regală.

Potrivit cronicii lui pseudo-Maxim, mama lui ar fi fost o anumită Florisinda, o femeie de origine obscură, poate o hispano-romană.

La moartea tatălui său în decembrie 601, Liuva, în vârstă de 18 ani, i-a suscedat la tron. Cu toate acestea, domnia lui nu a durat mult. Probabil prea tânăr și lipsit de autoritate pentru a face față turbulentei nobilimi vizigote, s-a confruntat începând cu anul 602 cu revolta nobilului Witteric, probabil rămas arian  în secret.

Deși catolicismul a devenit religia oficială a regatului vizigot în 589, se pare că o minoritate semnificativă de vizigoți a rămas în secret atașată la arianism, refuzând să li se impună o dinastie, preferând principiul alegerii conform obiceiului germanic.

Liuva al II-lea de Pedro Sánchez Blanco. Pictură conservată la Muzeul Prado.

Probabil că nobilul Witteric nu avea nicio problemă în a aduna mulți adepți pentru o revoltă. În 603, în fruntea unei trupe, a intrat în capitala regatului, Toledo și l-a răsturnat pe tânărul monarh. Capturat, Witteric și-a tăiat mâna dreaptă, conform obiceiului barbar și a fost băgat în închisoare înainte de a fi executat (în vara anului 603) la vârsta de douăzeci de ani.

Conform cronicilor regilor vizigoți (Chronica regum Wisigotthorum, sau Cronica lui Wulsa), Liuba a domnit între un an și doi ani și șase luni. Isidor din Sevilia menționează o domnie de doi ani.