Dreptul popoarelor în Imperiul Roman

Romanii au fost foarte atenți la drepturile poparelor care formau imensul lor  imperiu. Dreptul poporului este o traducere din limba latină a jus gent

Protoistoria Greciei
Sarcofagul din Portonaccio
Guillaume de Villaret, Mare Maestru al ordinului Sfântului Ioan al Ierusalimului

Romanii au fost foarte atenți la drepturile poparelor care formau imensul lor  imperiu. Dreptul poporului este o traducere din limba latină a jus gentium (oameni, adică „națiune”, „popor”) care desemnează fie drepturile minime acordate membrilor popoarelor străine luate în mod individual, inclusiv dușmanii (devenite drepturile omului), adică drepturile națiunilor străine luate colectiv.

Până la edictul lui Caracalla (numit și Constituția antoniană) din anul 212, era una dintre legile cele mai importante din Imperiul Roman deoarece acorda cetățenie romană tuturor oamenilor liberi din Imperiu care nu o aveau încă. Cetățenia romană era ereditară, perin filiație și adopție.

Prin lege s-a creat un tip specific de pretor, pentru a soluționa unele dispute comerciale. Treptat, juriștii a integrat ius gentium în ius civile, ceea ce a favorizat o relaxare a regulilor strict ritualizate ale acesteia din urmă.

În mod firesc, juriștilor romani s-au întrebat de ce ius gentium (legile care se aplică cetățenilor romani și peregrinilor) a fost, în general, acceptată de toți cei care au trăit în Imperiul Roman. Concluzia lor era că acest drept avea sens pentru o persoană rezonabilă și astfel era urmată. Așadar, s-a apelat la orice drept care ar avea sens pentru o persoană „normală” la ius naturale („drept natural”).

Museo Archeologico di Milano. Un scalv aducându-i stăpânului tăblița pentru a scrie. Autor foto
Giovanni Dall’Orto, sursă Wikipedia.

Sclavia a făcut parte din ius gentium a Imperiului, deoarece, potrivit opinio juris, sclavia a fost cunoscută și acceptată ca un fapt în toate părțile lumii cunoscute.

(Visited 71 times, 1 visits today)
Content Protection by DMCA.com

COMMENTS