Cuiul fundației din Lagaș

Cuiul fundație este de fapt unul dintre cele mai vechi documente diplomatice cunoscute în Istorie, care provine de la rege En-metena, unul dintre ultimii mai regi din prima dinastie din orașul-stat Lagaș ( în jurul anului 2400 î.e.n.) din Mesopotamia (întemeiată în mileniul al IV-lea î.e.n.).

Department of Oriental Antiquities, Richelieu, Louvre, Paris. Sursă Wikipedia.Credit Gift of the French Biblical and Archeological School of Jerusalem, 1969.

Astfel de cuie de fundație, cuiele consacrării sau cuiele de lut erau sculpturi mici gravate cu semne cuneiforme, care erau folosit de sumerienii și mesopotamienii din mileniul al III-lea î.e.n. și care au fost încorporate în pereți în scopul de a demonstra că templele sau clădirile erau proprietățile zeilor cărora le-au fost dedicate aceste clădiri.

În rândul sumerienilor, cuiele din lut erau vopsite în culori diferite pentru a forma mozaicuri decorative pe pereții și stâlpii clădirilor, precum și pentru a solidifica structurile.

Un exemplu edificator este cuiul de fundație înscris dedicat de Gudea zeului Ningirsu pentru construirea templului său, E-Ninnu: „Pentru Ningirsu, eroul puternic Enlil, regele lui Gudea, prințul din Lagaș, să se împlinească ceea ce a convenit; templul său din Eninnu, pasărea-tunet strălucitoare, a construit-o și a restaurat-o. ”

Aceste artefacte mesopotamiene se numără printre cele mai vechi documente istorice cunoscute. Au fost create la cererea unor notabili ai timpului și permit să se cunoască diferite aspecte ale vieții acestor civilizații de mult dispărute.