Caravana cavalerilor ospitalieri

Caravana ospitalieră a luat naștere pe Pământul Sfânt și reprezenta, inițial, o caravană de cavaleri templieri care se aflau în mișcare. Dar după pierderea teritoriilor latine și instalarea Ospitalierilor (primii însoțitori ai fratelui  Gérard Ospitalierul, cel care a pus bazele ordinului Sfântul Ioan din Ierusalem)  în insula Rhodos, noțiunea de caravană și-a schimabt semnificația și a luat-o pe cea de expediție maritimă.

Fratele Gerrad prmindu-l pe Godfrey de Bouillon, pictură pe pânză de Antoine de Favray, Sursă National Museum of Fine Arts Valletta, Wikipedia.

După pierderea Pământului Sfînt, Ordinul a fost nevoit să se replieze în Cipru, unde Ospitalierii și-au dau seama că Limassol este deschis tuturor vânturilor, în urma violențelor piraților arabi. Capitolul general ospitalier a refuzat să se stabilească în Italia pentru a nu sta departe de de Țara Sfântă și pentru a o putea recucerii. Conducătorii cavalerilor ospitalieri au înțeles că era necesar să înarmeze o flotă capabilă să apere insula, dar și să atace pe mare, la nevoie.

Papa Clement al V-lea l-a autorizat în anul 1306 pe noul Mare Maestru Foulques de Villaret (1305-1319) să înarmeze o flotă fără autorizarea lui Henric II, regele Ciprului. Dar fratele regelui, fratele Amaury, senior din Tyr, conspira deja cu templierii pentru a-l alunga de pe tron. Era susținut de o parte a nobilimii. În fine, acțiunea s-a a avut succes: a asediat reședința regelui, apoi l-a exilat în Armenia la cumnatul acestuia, regele Oshin. Amaury s-a intitulat guvernator și regent al Ciprului, după care a început persecutarea baronilor loialiști frateuli său, care pînă la urmă îl vor asasina, la 5 iulie 1310 și-i vor reda tronul lui Henric al II-lea.

Ordinul dispunea atunci de două galere, un galion, un galieon și doi dromoni (folosite în Imperiul bizantin între secolele VI-XII. În această regiune a estului Mediteranei, coastele sunt accidentate, puțin accesibile de pe uscat, și prezența a numeroase insule ofereau multe paradisuri piraților pentru a face des trafic comercial de orice fel, dar și cu ființe umane.

Insula Rhodos văzută din satelit. NASA World Wind, NLT Landsat7 layer, sursă Wikipedia.

Pentru a rămâne mai aproape de Țara Sfântă, cu speranța că se vor întoarce acolo într-o bună zi, ospitalierii au refuzat să se întoarcă în Occident și s-au decis să aibă propriul lor teritoriu. În această perioadă, insula Rhodos, cea mai mare din Dodecanez, era un refugiu sigur pentru toate tranzacțiile, departe de autoritatea bizantină. Cavalerii ospitalieri au intrat în posesia ei între anii 1307 și 1310. Stabiliți pe o insulă, nu aveau altă cale de a continua lupta decât de a merge pe mare și a lupta naval împotriva inamicului. Pirații necredincioși străbăteau mările pentru a răpi pelerini, iată pretextul perfect pentru a justifica un război rasial.

Cruciați atacând un castel, Johnson, Helen Kendrik, 1900, sursă Wikipedia.

De la o putere terestră, puterea ospitalieră a devenit deodată una maritimă. Cele două noi activități ale Ordinului, ale Marinei și ale corsarilor, vor da mijloacelor unei noi puteri cavalerilor ospitalieri. De atunci expedițiile maritime au fost redenumite caravane.